Cand intra,camera mirose a ea.Zambeste cu gura ei mare,geanta ii atarna pe jos.Rochia pica de pe ea.
-Da-mi jos ochelarii.Pantofii si palaria raman!
Cu o mana ii prinde gura,cealalta-i serveste paharului.Il goleste.Il aseaza pe mobila si-o saruta.Sofa din salon e prea incomoda,dar lana de pe podea este amanta ideala.
Era o plapuma,pe terasa.Terasa nu avea balustrada si avea un colt.Acolo citea,cred ,"Cel mai iubit dintre pamanteni".O cana de cafea langa ea.Prul scurt,negru si ochii verzi.
Din timp in timp,timpul ii aduce aminte de ea.Nu a cunoscut-o.Nici nu a vazut-o.Dar daca ar vedea-o acum,ar recunoaste-o.
Stia sa iubeasca si sa fie iubita frumos.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu