Masca pentru sentimente

"Au aceeasi ochelari,ai lui luati de la un negru de pe plaja,ai ei luati dintr-un magazin oarecare.Dar ce conteaza,oare conteaza?Si chiar daca ar conta,nu ar insemna abolut nimic.Cu singura femeie care i-a atras atentia cu adevarat nu poate fi el,carismatic,amuzant,nebun,dar poate ca el nu este asa,el e doar el.
Ar fi vrut sa-i dea cu ei in cap,aproape ca era sigura ca nu v-a mai vedea la altcineva,mai ales la el,dar ce putea sa faca,poate nici nu-i v-a mai purta."

Asa incepu un boschetar sa strige pe strada.S-a ridicat in picioare,de pe banca plina de plase si boarfe,apoi incepu sa repete acelasi lucru,aproape c-ai putea spune "la nesfarsit".Era ca si cum ai asculta un patefon stricat ce-o data iti incanta atat de frumos simturile auditive.Cu siguranta urechile boschetarului se bucurasera de sunetul patefonului din anii ce-au trecut.

Toti oamenii se uitau la el,dar lui nu-i pasa.Eu nu l-am privit,nu am putut,desi instinctul mi-a dus privirea spre el.Dar nu am putut,ochii au fugit prin trupu-i precum un ac in inul camasii roase de munca campului.Desluseam o silueta,dar nu vedeam nimic alceva decat niste ochelari aruncati pe jos.Ochelari aproape patrati.Si negri.In care te oglindesti ca-ntr-un lac,inghetat si ciobit intr-o parte de un podet ravasit de anii ce-au trecut,de frumusetea acelor clipe cand picioarele li se impreunau intr-un joc infantil,la suprafata apei,acolo unde era curat,sus detot.

Umbrele negre se grabeau sa-si protejeze stapanii de picaturi mari alei ploii din acea dupamasa posomorata.Dar el statea in vartejul frunzelor de-octombrie,batranului cu basca-n cap si ochelari pe ochii,nu-i pasa.Statea.

Statea in ploaie,cu ochelarii pe ochii si mana intinsa,sa-ti spele inima,sa fie iarasi pura si tot sa cada in abisul lacului ce altadata ii spala picioarele,lui si ei.